Bruxellul e frumos seara. Cand toate luminile sunt stinse, fugi de cozile de masini serpuitoare, care preling orasul cu dare rosii de faruri clipitoare, si o iei pe prima straduta la stanga-sau la dreapta, e tot aia. Treci si de cutiile de chibrite de 4, 5 etaje in care se ascund somnoroase birouri de corporatisti, si deschizi pleopele spre prima fereastra luminata din interior, de o veioza verde. Interioare albe, sau verzi, ascunse de draperii albe, sau verzi, sustinute de ziduri albe, in stil art nouvaux. Domnisoarele nouvelle, elle si-au inceput seara in stil imperial, aruncand introvertite raze fine de lumina. Ei, barbosii, stau ascunsi in umbra caramizilor rosii, visinii, maro, si se fac ca nu vad, fumeaza pipe vechi mostenite de la bunicii lor si tac.
Locatarii nu se cunosc intre ei, sunt toti noi in Bruxelles, orasul luminilor stinse. Se saluta doar in diminetile cetoase, cand clockul este 8.20 fix. Atunci ies cu totii, atunci isi incep ei ziua si se saluta, unii-altii nu. Parasesc imobilele cu gand de lucru. Casele raman goale in timpul zilei. Atunci a-si face picnicuri in casele straine. A-si locui in fiecare zi in alta casa, pastrand totusi aceleasi adrese pentru aceleasi zile. Locatarii se schimba periodic. Unii pleaca dupa 3 ani, altii dupa 25 altii dupa 95. Se duc toti. Casele-ele- raman, si se cunosc bine unele pe altele-din exterior. Si fiecare are povestea ei. Au vazut tot si ii cunosc pe toti oamenii din cartier, si pe cei buni, si pe cei rai. Sunt sigura ca m-au vazut si pe mine, trecand strengar printre culoarele lor de povesti. Barfesc pe la colturi si se intreaba cu toate pentru ce am venit si cat voi mai sta, eu aici , in orasul luminilor stinse. Le raspund vag si grabesc pasul. Traversez , parasesc orasul de locuinte si imbratisez o alee cu pomi. Ei sunt tacuti. sunt umbre cu mii de brate, se inalta spre cer. Sunt linii de umbre ce cresc impreuna, umfland volume cu aer si dor. sunt frumosi copacii, si cat de sarac ar fi orasul in lipsa lor.
Orasul luminilor stinse, cu case si pomi.
marți, 24 martie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
bXL-photo session, what metters:
yanecanpiss, sora lui mannekenpiss
deschiderea oficiala a sezonului de toamna la teatrul Les Tanneurs, asta mai zic si eu legatura cu cartierul..fara nici un fel de pretentii de "artisti", tanneurienii au iesit in strada pentru a spune cine sunt si vor, programul de anul acesta.go T.
rufele murdare se spala in cartier
el e claudio stellato, perfomer italian prezent in una din productiile companiei
bXL din lift,la statia de metro Louisa
my belgian friends, charlotte nascuta si crescuta in Paris, si Annika nemtoaica, a facut scoala de teatru De Kleine Akademie in Bxl(una din cele mai tari scoli private de aici, bazata pe teoria lui Jaque Lecoque.Scoala de miscare, si folosirea de masti in pregatirea rolurilor)
la national in bXL, am fost cu vale la un spectacol numit Tete a claque, adica "Fatza de palmuit", doi actori, marionete mari si mici, povestea destul de tare (viata unor gemeni persecutati, dintr-o familie de muncitori, care traiesc pentru a-si povesti vietile ), actorii si ei talentati, pacat de regie..totul foarte grosier, glume proaste si o sala intreaga de hliziti
la intrare in teatru, niste tineri isi exprimau talentul
better view, nu numa la Radu Stanca se face graffiti in curtea teatrului
asta da strategie de marketing, la intrare se servea turta dulce. "Poftiti", pentru ca la teatru nu se vine, la teatru "se pofteste"
Postări
