faci ce faci duminika pureci

Mi-a scris Madi! Mi-a scris Madi!
Madi,
Nu-mi plac duminicile. Te trezesti in cel mai bun caz inainte de ora 12. Esti obosit, sictirit, in recuperare dupa cheful de ieri, cu familia, masa in familie, clatite, spalat haine, schimbat patul, gatit, facut cumparaturi, spalat sosete, dus, baie, pierzi timpul, astepti sa treaca fara sa te atinga prea mult.
Madi, nu-mi plac duminicile! Sunt triste si lungi. Toate ferestrele sunt luminate de aceeasi lumina saraca, ecranele televizoarelor pornesc un dialog al undelor solitare care vin vin si nu se mai intorc. Duminica toata lumea pleaca. Niciodata nu se intampla nimica bun duminica.
Oricat de fericit, multumit, incantat de viatza ta de zi cu zi, ai fi, duminica ai intotdeauna de comentat. Duminica e singura zi cand n-ai ce face cu banii, pentru ca duminica toate magazinele sunt inchise, poti merge eventual la restaurant, ca sa uiti ca e duminica, si sa faci ceva , dar si acolo trebuie sa ai rezervare, pentru ca toata lumea care are bani si n-are ce face cu ei duminca merge la restaurant. Sau la film. UGC unul din imensele cinematografe din BXL. Ingramadeala, bilete scumpe, burghezimea asteapta cu gecile-n spate si sticlele de coca cola in buzunare sa intre la film. Abureala. Abia astepti sa iesi, sa iei metroul si sa o tai acasa la caldurica, mai mananci ceva, eventual citesti un pic, te gandesti cu ce te imbraci maine, si te culci ca sa treaca mai repede. De cele mai multe ori nu poti sa adormi, si din plictiseala revezi toate momentele saptamanii, ce-ai facut ieri, ce-ai facut azi, ce-ai spus, unde ai fost, cu cine de ce, cine a gresit, cine are dreptate, cat mai poti accepta, astepta, pretinde, la naiba ti-e dor de casa, si ce buna ar fi o bere cu careva din prietenii tai buni, aia pe care ii stii de cand ai incetat sa mai cresti, si totusi e bine si aici, doar daca ai avea ceva muzica in camera, si daca rahatul de mp4 n-ar fi la pamant, maine tre sa-ti faci abonament pe metro, sper sa nu fie frig, poate o sa ma incalt cu cizmele, ar trebui sa ma trezesc mai devreme ca sa am timp sa ajung la 10 la repetitii, maine tre sa iau hainele de la spalatorie, si sa fac o rezervare la masaj, si sa-mi dau doua palme sa-mi revin la naiba. Duminika pureci.

Bruxelles.Brussels.Brussel.

Bxllul nu e ca alte capitale. Nu e ca Bucurestiul si nu e ca Sibiul. Bxllul nu are un centru, are mai multe. In loc de cartiere sunt comune: ai Schaerbaek, care include gara de nord de unde iau busul cand vin acasa, si ABC este tot in Schaerbaek si Vale locuieste tot in Schaerbaek, ai Etterbeek, unde locuiesc eu, unde sunt institutiile ue si casele functionarilor de la ue, unii dintre ei sunt de treaba, cel putin cei pe care ii cunosc eu sunt de treaba, stiu pentru ca locuiesc cu ei. Cel mai mult imi place Ixelles si st Gilles. In Ixelles o strada principala cu multe magazine, si multe stradute laterale cu si mai multe magazine, aici e cartierul african, cu o strada unde gasesti numai meshe si cate un coafor la fiecare 100 de metri, Valerie sta in Ixelles, si undeva la un colt de strada este un bar de cartier super mishto, atmosfera chill, poti bea bere si fuma tzigari inauntru dar si afara.In Ixelles este si INSASul, scoala de teatru si film, cu cele doua cladiri separate de cateva strazi, de aceea dai des de multi studenti teatristi si filmisti pe strada.
St Gilles e cartierul cartierelor. Aici sunt cafenele si barulete pline de oameni ciudati, unii dintre ei sunt tare simpatici, altii au doar fitze si le place sa se dea in spectacol. st Gilles rulez!Toti artistii care se respecta locuiesc in St Gilles, pentru ca este micut, central si plin de cultura, si mai ieftin decat cartierele laptoase in care traiesc functionarii europeni. Daca mai raman aici, la anu asi vrea sa stau in St. Gilles. In Bxll nu te poti pierde. Adica daca te pierzi si mergi tot inainte ajungi in acelasi loc. Orasul e sustinut de o coroana de strazi, in forma de varza, cred ca de aici vine varza de Bxll. Cand mergi pe strada ai senzatia ca e super mare, strazile sunt cu multe benzi, cladirile sunt imense, geamuri mari si multe, lumini peste tot, masini, tram, statii de metro, agitatie. Intalnesti din cand in cand cate o statuie, monument, balauri care scuipa apa pe gura sau pe fund, femei si barbati sculptati in piatra, copii care fac pipi, si multi turisti care considera necesar sa se pozeze cu fantanile pisatoare. Bxllul e amuzant, e funny. In centru turistic vezi sute de oameni care se inghesuie sa cumpere ciocolata, unii au bani si cumpara ciocolata scumpa, 100 de grame cu 20,30 de euro sau si mai mult, iar altii cumpara ciocolata la oferta, din magazine care sunt gestionate de pakistanezi, sau chinezi sau de altii. Stau la terase incalzite din subsol, beau bere si fac poze. Odata am vazut un cuplu asiatic, el avea o camera cu stativ si timp de vreo 40 de minute au facut turul lui Grand Place, pozandu-se cu toate colturile. Mie nu-mi prea pasa de turisti, ma cam enerveaza, polueaza strazile. Deobicei trec pe langa ei ca si cand n-ar fi acolo, si nu-mi pasa ca fac sau nu poze. Oricum sunt toate la fel, Grand Place e numai una, si Mannekenpiss adoarme in fiecare seara in picioare, singur in frig.
Aseara am fost cu niste sibieni in ULB cartierul studentesc. Am primit ceva flyer care anunta mare petrecre mare. Am gasit barul, se numeste Newscafe, numa ca nu era nici urma de petrecere. Usa era gaurita d eun glonte, sau poate ca doar o lovitura de cap, am intrat, totul putea a fum, pe pereti erau ceva decoratii roz si verde kiwi, la primul coltar pe dreapta un cuplu de gay la o sticla de vin rosu, pe stanga trei tipe bete care tipau in engleza una la alta, la bar doi indragostiti, barul: gol! cateva sticle de tarie, si pahare de bere, in rets nimic, bautura era ascunsa in dulapioarele de sub bar, un dj mixa ceva,ne-am asezat la masa elanga cele trei tipe, sigur studente erasmus-am zis noi, europa de est probabil, si cea blonda sigur e din polonia sau cehia, ca arata mai curva(au zis altii.).Am baut un Kriek, Geuze, Leffe bruna, Westmalle?parca si ne-am grabit sa luam tramul ca era deja miezul noptii. A mai trecut o vineri in 2XL.

tot de la Muzeul berii

sala de degustare

three nice ladies

for addictives

tirbuson.

Muzeul Berii higlights

sora Agnes si fratele Thomas sorbind din berea casei, Schaerbaeckoise, care avea 2 etichete diferite. De fapt aici fratele Thomas sorbeste din berea surorii Agnes, "une Kriek" cu gust de sirop de cirese.

domnul cu oul. la bar puteai cumpara oua fierte cu 50centi, ca sa alunece berea mai usor, un ajutor pentru ficat.

Din seria serilor de Nocturne, joia asta a fost Muzeul Berii din Schaerbaeck

problema mea este ca imi vad numele peste tot, there are signs everywhere"!

Foto de album cu Mannkekenpiss inainte de a fi cunoscut, cand isi castiga veniturile modeste din varsarea de lichide. Belgian tradition.

Berile pentru sexul frumos, death in pink.

alte beri, pentru alte sexe.

suflat in argit, mandria muzeului...nici macar:)

descoperirea zilei

in cel mai rau caz, aici nu poate sa-mi fie decat bine.

viceversa

Cerul se amesteca cu pamantul, susul devine josul, se schimba perceptiile si ideile despre ceea ce ne face bine si ceea ce ne face rau. Azi devine ieri, maine devine azi, azi devine maine si ieri devine azi. Mi-am schimbat adresa, magazinul de unde fac cumparaturi(tot delhaize, dar ala de la Montgomery), obiceiul de a imi composta biletul la metro, frecventa de a fuma, perceptia despre tristete, momentele de liniste, patul, asternuturile, dulapul, camera, dusul.

Ieri am gasit pe strada o carte de joc, un valet de inima rosie. Alaltaieri am gasit o stea din carton, invelita in ceva snur galben.

Mi-am gasit un nou proiect pentru care voi face din nou asistenta regie(siteul Bellone se dovedeste a fi eficace, http://www.bellone.be/database/CVannonces.asp pentru mai multe informatii, doar pentru cei interesati). Se numeste Gel, o adaptare teatrala dupa romanul lui Thomas Bernard in regia lui Odile Vansteenwinckel, o tipa de 28 de ani care a terminat regie la INSAS, cu François Beukelaers(se pare ca tipu e un mit in Belgia) si Yvain Juillard (tot absolvent INSAS); Elisabeth Lebailly semneaza scenografia(sursa inspiratiei: Bacon) si Thomas Turine se ocupa de compositia muzicala(adaptare dupa Arvo Paert). O productie care va avea loc la teatrul Marni, si care a primit fonduri de la comunitatea franceza. Marti dimineata voi cunoaste echipa si voi asista la o prima lectura a textului.

Tot marti are loc si premiera spectacolului "Planete" la teatrul Les Tanneurs. O sa fie tare.

Dezlegarea nodului gordian, are loc marti.

Aupair in bXL

Mi-am gasit familie. Bennett se numesc si sunt irlandezi. Ea e ceva diplomat pe la reprezentanta Irlandei la EU si el face afaceri in constructii in Irlanda. Sunt destul de k, am camera mea care seamana cu ceva camera de hotel destul de fancy. Casa in care locuiesc e super mare, alba, cred ca e ceva apartament de la eu, nu ne descaltam la intrare, bucataria e mica, peretii albi, o singura toaleta, am dusul meu. au un singur baiat, de 2 ani, pe care il cheama Adam. E frumos, blond cu ochi caprui, destept, citeste carti, spune povesti, te intreaba tot timpul lucruri la care nu te astepti, azi dimineata a cerut un burete ca sa curete locul unde a mazgalit un perete cu creionul. Acum doarme.
Locuiesc lq Montgomery, ceva cartier central in Bxl unde am impresia ca locuiesc numa dintr-astia alesi de la eu, dpdv ul asta de vedere e destul de luxos, pretentios, steril si inabordabil, prefer stradutele cu mese din cartierul african, unde cand te trezesti dimineata simti mirosul de baghete proaspete. Ma sperie un pic gandul de a ramane aici pentru un an de zile, pe de alta parte poate sa fie chiar ok. Azi mi-au bookenit bilete de avion, sa merg cu ei acasa in Irlanda, de 2 ori in decembrie, o data de pe 11 pe 14 si o data de pe 22 pe 4. So Christmas is planned, new years also, go Irland!

Alice in casa minunilor

Locuiesc intr-un palat. Ziua mea norocoasa, m-am trezit dimineata intr-o lume iar seara ma culc in alta. Tot ce e intre asternuturile din zori si cele din apus e in paranteze (ganduri, ezitari, mic dejun, cafea, tigara, reincarcare telefon, refuz inca un refuz! metro, soare, cv la o cafenea, casa bellone de unde luam carti in care niste tanti si niste neni vorbesc despre alti neni si tanti si noi imprumutam cartile si odata cu ele vietile lor).
Locuiesc pe rue de naple 12, langa se lucreza. Am trei chei, una pentru usa de la intrare, una pentru a doua poarta, una pentru apartament. Urc scarile de la parter, totul e alb, imaculat, cu usi de sticla, oglinzi, candelabre si lustre de cristal, sau poate ca sunt de plastic, de la Ikea, oricum ma pierd ca intr-o cana cu lapte. Ajung la etajul unu doi sau trei, trebuie sa fie aici pentru ca dupa aceea e ultimul etaj, si la ultimul etaj sta prietena lui V(nu, nu acel V.), Karine. Alexandra incearca timp de vreo 30 de minute una dintre cele trei chei, la una dintre cele trei usi din fata mea, de la etajul unu doi sau trei. Mai intai cea din fata, pentru ca asa imi aduc aminte, cand am venit acum 3 zile sa iau cheile parca am intrat pe usa din mijloc, dupa cateva incercari esuate, insist, si totusi poate e usa din stanga, sau cea din dreapta, nu nu e , nici dreapta, nici stanga, nici mijloc. Podeaua e de lemn si face zgomot si daca incerc sa stai drept. Urc de vreo 2 ori scarile ca sa ma conving ca nu am gresit etajul, nu nu l-am gresit, cobor tot de vreo 2 ori scarile, continui sa cobor, deschid cea de a doua usa, deschid prima usa de la intrare, ma uit la sonerie, vreau sa o sun pe vecina Karine, nu-mi vine sa cred!!! o cheama Karine P. :) tipa e dramaturg si lucreza la acelasi teatru unde fac stagiul ...e tare, destul de tare, si are un bebe mic. O sun, imi raspunde, coboara, cu bebele in brate, e in capot si ea si bebele, unul din modelele mele existentiale, in capot! ce noroc! ma vede si rade, bebele tace si face ochii mari in spatele lu maica-sa. Am gresit etajul, sunt cu un level mai jos, like usually. Urc impreuna cu ea si capoatele, ajung in fata usii lui V. incerc cheia, intra lejer, usa se deschide, ajung in castel.