airland

I am flying to airland in about 3h.

De ale vantului

Le-am pus pe toate partile
vertical si orizontal
o iei la fuga
incotro vezi cu ochii
si unde nu atingi cu picioarele
capu intre talpi si talpile-n aer
zbori zbori
ca sa ajungi acolo
unde trebuie
sa fii.

Gandurile.

Molecule.

Sun un aer si-un pamant, traversez secundele.

ce mai fac ce mai invart

repetitii la Gel. fort experimentale! si in acelasi timp clasic. prima faza: autoarea propune un text inspirat din romanul Gel de Thomas Bernard. a doua faza: 3 mouvements in 3 saptamani, discutii pentru stabilirea unui fir dramatic. stage 3: autoarea rescrie textul in functie de structura stabilita. subiect greu: moartea. 3 minti si cu a mea patru, in cautarea de intrebari si de raspunsuri la un subiect universal, diagnostic: "vivons, vivons,vivons".

joi plec in belfast pentru 4 zile. undeva la un hotel la 4 mile de belfast, o sa-mi iau costumu de baie sa ma-nmoi in piscina. joi seara, ma voi mobiliza la petrecerea lui paddy, unde ma voi intalni cu elena, venita din dublin sa ma vada. doamne da.

irland here i come.

Gel

A venit luni! Bine ca ai venit luni!
Am inceput repetitiile la Gel, in mansarda teatrului Marni. Laboratoir! ce se intampla: de la repetitiile clasice de la Tanneurs, unde regizorul cere si actorii se supun, la "doing by searching". Doi actori, Odile si cu mine. Construim impreuna conflictul si bipolaritatile care sustin dialogul intre medic si pictorul retras la munte. Totul este deja in text, ratiunea dialogului este deja acolo, terbuie descoperita prin intrebari. Definitivarea si structurarea textului in functie de realitatea scenei. Delicios proces. Imi lipseste totusi miscarea si exercitiile fara scop definit, lejeritatea miscarii scenice. Totul pare deja sablonat, totul trebuie decis inainte de a fi jucat. De ce?

faci ce faci duminika pureci

Mi-a scris Madi! Mi-a scris Madi!
Madi,
Nu-mi plac duminicile. Te trezesti in cel mai bun caz inainte de ora 12. Esti obosit, sictirit, in recuperare dupa cheful de ieri, cu familia, masa in familie, clatite, spalat haine, schimbat patul, gatit, facut cumparaturi, spalat sosete, dus, baie, pierzi timpul, astepti sa treaca fara sa te atinga prea mult.
Madi, nu-mi plac duminicile! Sunt triste si lungi. Toate ferestrele sunt luminate de aceeasi lumina saraca, ecranele televizoarelor pornesc un dialog al undelor solitare care vin vin si nu se mai intorc. Duminica toata lumea pleaca. Niciodata nu se intampla nimica bun duminica.
Oricat de fericit, multumit, incantat de viatza ta de zi cu zi, ai fi, duminica ai intotdeauna de comentat. Duminica e singura zi cand n-ai ce face cu banii, pentru ca duminica toate magazinele sunt inchise, poti merge eventual la restaurant, ca sa uiti ca e duminica, si sa faci ceva , dar si acolo trebuie sa ai rezervare, pentru ca toata lumea care are bani si n-are ce face cu ei duminca merge la restaurant. Sau la film. UGC unul din imensele cinematografe din BXL. Ingramadeala, bilete scumpe, burghezimea asteapta cu gecile-n spate si sticlele de coca cola in buzunare sa intre la film. Abureala. Abia astepti sa iesi, sa iei metroul si sa o tai acasa la caldurica, mai mananci ceva, eventual citesti un pic, te gandesti cu ce te imbraci maine, si te culci ca sa treaca mai repede. De cele mai multe ori nu poti sa adormi, si din plictiseala revezi toate momentele saptamanii, ce-ai facut ieri, ce-ai facut azi, ce-ai spus, unde ai fost, cu cine de ce, cine a gresit, cine are dreptate, cat mai poti accepta, astepta, pretinde, la naiba ti-e dor de casa, si ce buna ar fi o bere cu careva din prietenii tai buni, aia pe care ii stii de cand ai incetat sa mai cresti, si totusi e bine si aici, doar daca ai avea ceva muzica in camera, si daca rahatul de mp4 n-ar fi la pamant, maine tre sa-ti faci abonament pe metro, sper sa nu fie frig, poate o sa ma incalt cu cizmele, ar trebui sa ma trezesc mai devreme ca sa am timp sa ajung la 10 la repetitii, maine tre sa iau hainele de la spalatorie, si sa fac o rezervare la masaj, si sa-mi dau doua palme sa-mi revin la naiba. Duminika pureci.

Bruxelles.Brussels.Brussel.

Bxllul nu e ca alte capitale. Nu e ca Bucurestiul si nu e ca Sibiul. Bxllul nu are un centru, are mai multe. In loc de cartiere sunt comune: ai Schaerbaek, care include gara de nord de unde iau busul cand vin acasa, si ABC este tot in Schaerbaek si Vale locuieste tot in Schaerbaek, ai Etterbeek, unde locuiesc eu, unde sunt institutiile ue si casele functionarilor de la ue, unii dintre ei sunt de treaba, cel putin cei pe care ii cunosc eu sunt de treaba, stiu pentru ca locuiesc cu ei. Cel mai mult imi place Ixelles si st Gilles. In Ixelles o strada principala cu multe magazine, si multe stradute laterale cu si mai multe magazine, aici e cartierul african, cu o strada unde gasesti numai meshe si cate un coafor la fiecare 100 de metri, Valerie sta in Ixelles, si undeva la un colt de strada este un bar de cartier super mishto, atmosfera chill, poti bea bere si fuma tzigari inauntru dar si afara.In Ixelles este si INSASul, scoala de teatru si film, cu cele doua cladiri separate de cateva strazi, de aceea dai des de multi studenti teatristi si filmisti pe strada.
St Gilles e cartierul cartierelor. Aici sunt cafenele si barulete pline de oameni ciudati, unii dintre ei sunt tare simpatici, altii au doar fitze si le place sa se dea in spectacol. st Gilles rulez!Toti artistii care se respecta locuiesc in St Gilles, pentru ca este micut, central si plin de cultura, si mai ieftin decat cartierele laptoase in care traiesc functionarii europeni. Daca mai raman aici, la anu asi vrea sa stau in St. Gilles. In Bxll nu te poti pierde. Adica daca te pierzi si mergi tot inainte ajungi in acelasi loc. Orasul e sustinut de o coroana de strazi, in forma de varza, cred ca de aici vine varza de Bxll. Cand mergi pe strada ai senzatia ca e super mare, strazile sunt cu multe benzi, cladirile sunt imense, geamuri mari si multe, lumini peste tot, masini, tram, statii de metro, agitatie. Intalnesti din cand in cand cate o statuie, monument, balauri care scuipa apa pe gura sau pe fund, femei si barbati sculptati in piatra, copii care fac pipi, si multi turisti care considera necesar sa se pozeze cu fantanile pisatoare. Bxllul e amuzant, e funny. In centru turistic vezi sute de oameni care se inghesuie sa cumpere ciocolata, unii au bani si cumpara ciocolata scumpa, 100 de grame cu 20,30 de euro sau si mai mult, iar altii cumpara ciocolata la oferta, din magazine care sunt gestionate de pakistanezi, sau chinezi sau de altii. Stau la terase incalzite din subsol, beau bere si fac poze. Odata am vazut un cuplu asiatic, el avea o camera cu stativ si timp de vreo 40 de minute au facut turul lui Grand Place, pozandu-se cu toate colturile. Mie nu-mi prea pasa de turisti, ma cam enerveaza, polueaza strazile. Deobicei trec pe langa ei ca si cand n-ar fi acolo, si nu-mi pasa ca fac sau nu poze. Oricum sunt toate la fel, Grand Place e numai una, si Mannekenpiss adoarme in fiecare seara in picioare, singur in frig.
Aseara am fost cu niste sibieni in ULB cartierul studentesc. Am primit ceva flyer care anunta mare petrecre mare. Am gasit barul, se numeste Newscafe, numa ca nu era nici urma de petrecere. Usa era gaurita d eun glonte, sau poate ca doar o lovitura de cap, am intrat, totul putea a fum, pe pereti erau ceva decoratii roz si verde kiwi, la primul coltar pe dreapta un cuplu de gay la o sticla de vin rosu, pe stanga trei tipe bete care tipau in engleza una la alta, la bar doi indragostiti, barul: gol! cateva sticle de tarie, si pahare de bere, in rets nimic, bautura era ascunsa in dulapioarele de sub bar, un dj mixa ceva,ne-am asezat la masa elanga cele trei tipe, sigur studente erasmus-am zis noi, europa de est probabil, si cea blonda sigur e din polonia sau cehia, ca arata mai curva(au zis altii.).Am baut un Kriek, Geuze, Leffe bruna, Westmalle?parca si ne-am grabit sa luam tramul ca era deja miezul noptii. A mai trecut o vineri in 2XL.

tot de la Muzeul berii

sala de degustare

three nice ladies

for addictives

tirbuson.