smart party

someone ELS

ceva proiectel polaroid, faceai poza cu hainele tale, dupa care lasa-i un obiect drag la ei, si pe poza scriai povestea accesoirului. puteai lua ceva la schimb. troque de amintiri.

domnu cu pozele, povestitorul.

PR bxl

primeavara in bxl

pe ultima 100, prima 1000

cu parere de rau realizez ca mi-am cam neglijat copilul, si nu i-am oferit in aceeasi masura in care el a bagat in mine. Dar vorba aia daca asi fi stat pe net sa scriu despre ce mi se intampla, probabil ca n'asi mai fi avut timp sa mi se intample. Asadar, e bine asa domle, restu va povestesc eu duminica.
Duminicile in Bruxelles sunt pe sfarsite, dar nu-mi pare rau, vin altele! Cat despre purici, noi sa fim sanatosi, ca se gasesc slava domnului peste tot, chiar si la noi in Romania.
Asadar, duminikapurec ultima data in Bxl, weekendul asta.yeeee

sunt bine, nu va faceti griji.

Paun si Pazgu in bxl

etapa de vitalizare si tonifiere, asa la-nceput de primavara. prin ochii ei bruxellul, mai sprinten decat il credeam:

http://zackooskha.blogspot.com/2009/04/bruxellesmartie-2009turism.html

B U in X elles

Bruxellul e frumos seara. Cand toate luminile sunt stinse, fugi de cozile de masini serpuitoare, care preling orasul cu dare rosii de faruri clipitoare, si o iei pe prima straduta la stanga-sau la dreapta, e tot aia. Treci si de cutiile de chibrite de 4, 5 etaje in care se ascund somnoroase birouri de corporatisti, si deschizi pleopele spre prima fereastra luminata din interior, de o veioza verde. Interioare albe, sau verzi, ascunse de draperii albe, sau verzi, sustinute de ziduri albe, in stil art nouvaux. Domnisoarele nouvelle, elle si-au inceput seara in stil imperial, aruncand introvertite raze fine de lumina. Ei, barbosii, stau ascunsi in umbra caramizilor rosii, visinii, maro, si se fac ca nu vad, fumeaza pipe vechi mostenite de la bunicii lor si tac.
Locatarii nu se cunosc intre ei, sunt toti noi in Bruxelles, orasul luminilor stinse. Se saluta doar in diminetile cetoase, cand clockul este 8.20 fix. Atunci ies cu totii, atunci isi incep ei ziua si se saluta, unii-altii nu. Parasesc imobilele cu gand de lucru. Casele raman goale in timpul zilei. Atunci a-si face picnicuri in casele straine. A-si locui in fiecare zi in alta casa, pastrand totusi aceleasi adrese pentru aceleasi zile. Locatarii se schimba periodic. Unii pleaca dupa 3 ani, altii dupa 25 altii dupa 95. Se duc toti. Casele-ele- raman, si se cunosc bine unele pe altele-din exterior. Si fiecare are povestea ei. Au vazut tot si ii cunosc pe toti oamenii din cartier, si pe cei buni, si pe cei rai. Sunt sigura ca m-au vazut si pe mine, trecand strengar printre culoarele lor de povesti. Barfesc pe la colturi si se intreaba cu toate pentru ce am venit si cat voi mai sta, eu aici , in orasul luminilor stinse. Le raspund vag si grabesc pasul. Traversez , parasesc orasul de locuinte si imbratisez o alee cu pomi. Ei sunt tacuti. sunt umbre cu mii de brate, se inalta spre cer. Sunt linii de umbre ce cresc impreuna, umfland volume cu aer si dor. sunt frumosi copacii, si cat de sarac ar fi orasul in lipsa lor.
Orasul luminilor stinse, cu case si pomi.