Alexandra umbla aiurea'', despre rutina si imprevizibil
de ce am plecat din tara si de ce imi e dor de casa,
cum sa iti pastrezi ochiul critic si inima viteaza si sa nu te lasi invaluit de mecanismele unui sistem capitalist, indiferent de tara in care esti dimineata te trezesti, bei o cafea, iei micul dejun-doar ca in franta exista croissante si baghete proaspete, in bruxelles, la fel, in romania mananci paine prajita, si iti continui ziua, faci ce ai de facut, mergi la scoala, sau la servici-daca ai, daca nu ai iti construiesti totusi o rutina care sa te puna in miscare, gen:treci pe la net, iti mananci dupa doua trei ore sandwichul, bei o cafea, fumezi o tigara, te mai plimbi, mai dai cu nasu printre afisele de pe panoul delhaize, vezi un prieten, te faci util, citesti in metro, te intorci acasa, gatesti ceva, mananci, mai socializezi cu cei din casa si revii la somn. adaptare. am inceput sa ma adaptez! groaznic! trist! infricosator! nu, nu vreau! ti-e mai usor dar in acelasi timp platesti, pierzi multe, uiti de unde vii, si de ce, incepi sa ii intelegi pe cei din jurul tau, sa fii mai intelegator, cei din jurul tau te inteleg si ei si totul devine comfortabil si extrem de plictisitor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
bXL-photo session, what metters:
yanecanpiss, sora lui mannekenpiss
deschiderea oficiala a sezonului de toamna la teatrul Les Tanneurs, asta mai zic si eu legatura cu cartierul..fara nici un fel de pretentii de "artisti", tanneurienii au iesit in strada pentru a spune cine sunt si vor, programul de anul acesta.go T.
rufele murdare se spala in cartier
el e claudio stellato, perfomer italian prezent in una din productiile companiei
bXL din lift,la statia de metro Louisa
my belgian friends, charlotte nascuta si crescuta in Paris, si Annika nemtoaica, a facut scoala de teatru De Kleine Akademie in Bxl(una din cele mai tari scoli private de aici, bazata pe teoria lui Jaque Lecoque.Scoala de miscare, si folosirea de masti in pregatirea rolurilor)
la national in bXL, am fost cu vale la un spectacol numit Tete a claque, adica "Fatza de palmuit", doi actori, marionete mari si mici, povestea destul de tare (viata unor gemeni persecutati, dintr-o familie de muncitori, care traiesc pentru a-si povesti vietile ), actorii si ei talentati, pacat de regie..totul foarte grosier, glume proaste si o sala intreaga de hliziti
la intrare in teatru, niste tineri isi exprimau talentul
better view, nu numa la Radu Stanca se face graffiti in curtea teatrului
asta da strategie de marketing, la intrare se servea turta dulce. "Poftiti", pentru ca la teatru nu se vine, la teatru "se pofteste"
Postări
Un comentariu:
Ce sont des phases de vie qui paraissent vides de sens mais qui sont bien ancrees dans la realite. En construction et en devenir, voila le chemin sur lequel tu te trouves. Il n'y a pas de fatalite, il n'y a pas d'impasse, il suffit juste de savoir laisser le temps au temps...
Trimiteți un comentariu