Locuiesc intr-un palat. Ziua mea norocoasa, m-am trezit dimineata intr-o lume iar seara ma culc in alta. Tot ce e intre asternuturile din zori si cele din apus e in paranteze (ganduri, ezitari, mic dejun, cafea, tigara, reincarcare telefon, refuz inca un refuz! metro, soare, cv la o cafenea, casa bellone de unde luam carti in care niste tanti si niste neni vorbesc despre alti neni si tanti si noi imprumutam cartile si odata cu ele vietile lor).
Locuiesc pe rue de naple 12, langa se lucreza. Am trei chei, una pentru usa de la intrare, una pentru a doua poarta, una pentru apartament. Urc scarile de la parter, totul e alb, imaculat, cu usi de sticla, oglinzi, candelabre si lustre de cristal, sau poate ca sunt de plastic, de la Ikea, oricum ma pierd ca intr-o cana cu lapte. Ajung la etajul unu doi sau trei, trebuie sa fie aici pentru ca dupa aceea e ultimul etaj, si la ultimul etaj sta prietena lui V(nu, nu acel V.), Karine. Alexandra incearca timp de vreo 30 de minute una dintre cele trei chei, la una dintre cele trei usi din fata mea, de la etajul unu doi sau trei. Mai intai cea din fata, pentru ca asa imi aduc aminte, cand am venit acum 3 zile sa iau cheile parca am intrat pe usa din mijloc, dupa cateva incercari esuate, insist, si totusi poate e usa din stanga, sau cea din dreapta, nu nu e , nici dreapta, nici stanga, nici mijloc. Podeaua e de lemn si face zgomot si daca incerc sa stai drept. Urc de vreo 2 ori scarile ca sa ma conving ca nu am gresit etajul, nu nu l-am gresit, cobor tot de vreo 2 ori scarile, continui sa cobor, deschid cea de a doua usa, deschid prima usa de la intrare, ma uit la sonerie, vreau sa o sun pe vecina Karine, nu-mi vine sa cred!!! o cheama Karine P. :) tipa e dramaturg si lucreza la acelasi teatru unde fac stagiul ...e tare, destul de tare, si are un bebe mic. O sun, imi raspunde, coboara, cu bebele in brate, e in capot si ea si bebele, unul din modelele mele existentiale, in capot! ce noroc! ma vede si rade, bebele tace si face ochii mari in spatele lu maica-sa. Am gresit etajul, sunt cu un level mai jos, like usually. Urc impreuna cu ea si capoatele, ajung in fata usii lui V. incerc cheia, intra lejer, usa se deschide, ajung in castel.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
bXL-photo session, what metters:
yanecanpiss, sora lui mannekenpiss
deschiderea oficiala a sezonului de toamna la teatrul Les Tanneurs, asta mai zic si eu legatura cu cartierul..fara nici un fel de pretentii de "artisti", tanneurienii au iesit in strada pentru a spune cine sunt si vor, programul de anul acesta.go T.
rufele murdare se spala in cartier
el e claudio stellato, perfomer italian prezent in una din productiile companiei
bXL din lift,la statia de metro Louisa
my belgian friends, charlotte nascuta si crescuta in Paris, si Annika nemtoaica, a facut scoala de teatru De Kleine Akademie in Bxl(una din cele mai tari scoli private de aici, bazata pe teoria lui Jaque Lecoque.Scoala de miscare, si folosirea de masti in pregatirea rolurilor)
la national in bXL, am fost cu vale la un spectacol numit Tete a claque, adica "Fatza de palmuit", doi actori, marionete mari si mici, povestea destul de tare (viata unor gemeni persecutati, dintr-o familie de muncitori, care traiesc pentru a-si povesti vietile ), actorii si ei talentati, pacat de regie..totul foarte grosier, glume proaste si o sala intreaga de hliziti
la intrare in teatru, niste tineri isi exprimau talentul
better view, nu numa la Radu Stanca se face graffiti in curtea teatrului
asta da strategie de marketing, la intrare se servea turta dulce. "Poftiti", pentru ca la teatru nu se vine, la teatru "se pofteste"
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu